Mănăstirea Pissiota

Mănăstirea Pissiota

Dacă vrei să mergi la Mănăstirea Pissiota te opreşti la Potigrafu, pe DN1. De aici, un indicator te îndrumă spre lăcaşul Domnului. Când ai ajuns aici, răsuflarea ţi se taie de frumuseţea peisajului. Turnul bisericii mănăstirii, realizat în stil italian, este perfect încadrat într-un ansamblu bizantin desăvârşit. O sinteză perfectă, care aminteşte pe undeva de stilul bisericilor macedonene. Aceasta este amprenta ctitorului,  inginerul şi omul de cultură Nicolae Pissiota, după care s-a dat şi numele lăcaşului de cult.
Nicolae Pissiota s-a născut în 1860, în satul Hrupişte, lângă Lacul Kastoria (pe teritoriul Greciei de astăzi), într-o familie de crescători de animale. A fost un elev silitor, iar după terminarea liceului în Bitolia (capitala neoficială a aromânilor), a plecat ca bursier la Paris, la Şcoala de Drumuri şi Poduri. La sfatul unui prieten (generalul Burghele) îşi părăseşte locul de baştină, situat pe atunci în Imperiul Otoman, şi cere naturalizarea în tânărul şi independentul Regat al României. Carol I îi acordă dreptul de a locui pe teritoriul României şi, la sfârşitul secolului al XIX-lea îl găseşte angajat al CFR şi căsătorit (1894) cu Zoe Eustaţiu, fiica unui diplomat de carieră.
Nicolae Pissiota şi-a realizat propria antepriză de construcţii şi a ridicat Atelierele Griviţa şi podul de cale ferată de peste Râul Buzău. Afacerile i-au mers bine, iar după Războiul de Reîntregire (1916-1918) se hotărăşte să ctitorească o mănăstire la moşia din Poenarii Burchii (jud. Prahova). Ridică pe banii lui mănăstirea, ce azi îi poartă numele, între anii 1928 şi 1929, cu ajutorul arhitectului Ioan Giurgea. Cochetă şi armonioasă, biserica este pictată de celebrul Costin Petrescu (cel care pictase fresca de la Ateneul Roman şi Catedrala din Alba-Iulia). Mobilierul a fost sculptat de Gheorghe Dima, iar pardoseala a fost făcută din marmură de Carrara. Iconostasul a fost sculptat în lemn de trandafir şi de cireş adus din Grecia. Între 1928 şi 1948, mănăstirea, cu hramul Naşterea Maicii Domnului (celebrat la 8 septembrie), a fost de călugări, apoi Patriarhul Justinian a transformat-o în mănăstire pentru maici până în 1962, când se desfiinţează abuziv, în locul chiliilor funcţionând un dispensar, ce va face mari stricăciuni lăcaşului.  Biserica mănăstirii ascunde multe comori. Cea mai importantă dintre ele este Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, făcătoare de minuni. A fost pictată de Eustaţiu Stoenescu (1884-1959), cu o tehnică impresionantă: practic, în orice loc din biserică te-ai afla, parcă te urmăresc ochii Maicii Domnului!

Cu siguranţă , după ce veţi trece pragul acestui sfânt lăcaş, veţi fi mai bogaţi sufleteşte!

Monica BOSTAN

(215)

Impreuna dam mai departe stirile de bine!

FacebooktwitterlinkedinmailFacebooktwitterlinkedinmail

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.