“Album″

“Album″

Aşa cum v -am obişnuit vă vom adresa în fiecare zi o invitaţie la lectură, graţie inimosului colectiv al Bibliotecii Judeţene “Nicolae Iorga”, care continuă astfel, ceea ce Profesorul Nicolae Boaru a clădit atâţia ani :”Dragul de carte!” Astăzi vă propunem “Album″, de Ervant Nicogosian.

Lectură plăcută!

Monica BOSTAN

 

Tracus Arte

Apare în colecţia „Artişti români contemporani”, coorodnată de Iolanda Malamen.

Ervant Nicogosian ( n. 6 decembrie, 1928, Odesa ) – este un pictor român de origine armeană. Între 1941 şi 1948, pictorul Ervant Nicogosian şi familia sa au fost deportaţi in lagarele din Uniunea Sovietică, trecând prin lagărele: Oranke, Aktiubinsk, Karaganda-Spask, Cocuzecc, Akiatan. „Până la douăzeci şi doi de ani – declara pictorul în Marturisiri VII -, am trăit în lagarele din Kazahstan împreună cu părinţii şi fratele meu. Primul lagar în care am ajuns în miez de vară a fost Oranke. Era o fostă mănăstire de călugări, aşezată pe o pajişte imensă, înconjurată de păduri de mesteceni, în apropierea oraşului Gorki, Nijni Novgorodul de astăzi. În ea fusese amenajată o puşcărie unde am ajuns după o călătorie de nu mai puţin de 42 de zile”. Biografia acestui artist conţine chinuitoarele suferinţe ale unei deportari brutale, bucurii copilăreşti, frică, lumină, panică, foame, frigul din Stepa Siberiana, boală, moarte, dar dincolo de asta speranţa că într-o bună zi, se va ieşi din infernul „Arhipelagului Gulag”. A urmat Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, Bucuresti, Romania (1948-1954), clasa profesorilor Camil Ressu, Jean Alexandru Steriadi şi Nicolae Dărăscu, unde l-a avut coleg, printre alţii pe Paul Gherasim. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România din 1954. În 1987, a primit Premiul pentru artă monumentală, pentru mozaicul „Lupta de la Posada“, (15 metri lungime şi 6 metri înălţime).

La bătrâneţe, Ervant Nicogosian, marcat de boli grele, şi-a pierdut vederea.

„Nonfigurativul lui este expresia unei extraordinare forţe lăuntrice şi a unei anume viziuni asupra lumii de azi. Asupra Universului. A lui însuşi. Detaliile nu au importanţă. Se simte aspiraţia către esenţial şi nu pentru decorativ, pitoresc, exotic sau senzaţional. Găselniţele sunt evitate cu obstinaţie. Nu ştim cum, dar se vede în arta acestui mare nevăzător. Culorile şi compoziţia devin deliberat efervescenţa minţii care lucrează. Cum ar fi comentat, să zicem, Borges aceste lucrări pe care nu ar fi putut să le privească decât cu ochiul minţii? Nu ştim, am putea forţa un exerciţiu de imaginaţie. Nicogosian ajunge la esenţa marii picturi la care aspira şi marele Leonardo da Vinci.” (Bedros Horasangian)

 

 

 

 

 

(220)

Impreuna dam mai departe stirile de bine!

FacebooktwitterlinkedinmailFacebooktwitterlinkedinmail

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.